Secțiunea „Resurse” este dedicată pacienților care doresc să înțeleagă mai bine afecțiunile ortopedice, opțiunile de tratament și etapele recuperării.
Un diagnostic de leziune de menisc vine aproape întotdeauna cu aceeași întrebare: „Trebuie să mă operez?”. Răspunsul scurt este nu. O leziune de menisc nu înseamnă automat intervenție chirurgicală. Unele leziuni pot fi tratate fără operație, prin recuperare medicală și adaptarea temporară a activității, în timp ce în alte situații intervenția poate fi cea mai potrivită opțiune.
Decizia nu se ia însă numai în funcție de rezultatul RMN-ului. Contează tipul leziunii, locul în care se află, modul în care s-a produs, simptomele, vârsta și nivelul de activitate al pacientului, precum și felul în care genunchiul răspunde la tratamentul conservator.
În cazul leziunilor acute, ghidurile actuale recomandă evaluarea fiecărui caz individual și, atunci când este necesară operația, păstrarea unei cantități cât mai mari de țesut meniscal sănătos.
Meniscul este o structură importantă a genunchiului, cu rol în distribuirea presiunii în articulație și în protejarea cartilajului. O leziune poate apărea brusc, în urma unei mișcări de răsucire sau a unui traumatism, dar poate apărea și treptat, pe fondul modificărilor degenerative ale țesutului.
Această diferență este importantă atunci când alegem tratamentul pentru leziunea de menisc.
O leziune traumatică apărută, de exemplu, în timpul sportului la o persoană activă nu se evaluează neapărat după aceleași criterii ca o leziune degenerativă descoperită la un pacient de 50-60 de ani cu durere de genunchi instalată progresiv.
În plus, contează:
De aceea, două persoane care au pe RMN diagnosticul de „leziune de menisc” pot primi recomandări de tratament diferite.
Pentru o parte dintre pacienți, tratamentul conservator al leziunii de menisc poate fi prima opțiune.
Acesta poate fi luat în calcul mai ales atunci când leziunea nu determină blocarea genunchiului, simptomele sunt suportabile, mobilitatea este păstrată și medicul consideră că leziunea poate fi urmărită în siguranță fără intervenție imediată.
Tratamentul poate include un program personalizat de recuperare medicală, exerciții pentru musculatura care stabilizează genunchiul, modificarea temporară a activităților care provoacă durere și, atunci când medicul recomandă, tratament pentru controlul durerii și inflamației.
În cazul leziunilor degenerative de menisc, dovezile disponibile susțin în mod special începerea tratamentului cu recuperare bazată pe exerciții. Un studiu de specialitate, în care pacienții au fost urmăriți timp de cinci ani, a arătat că recuperarea prin exerciții nu a fost inferioară meniscectomiei parțiale artroscopice în ceea ce privește funcția genunchiului.
Rezultate similare au fost observate și în alte studii pe pacienți de vârstă mijlocie cu leziuni degenerative, unde diferențele dintre recuperare și intervenția chirurgicală nu au fost clinic relevante pentru majoritatea pacienților.
Asta nu înseamnă că operația este exclusă. Dacă durerea și limitarea funcțională persistă în ciuda unui tratament conservator corect efectuat, situația poate fi reevaluată împreună cu medicul ortoped.
Nici în cazul unei leziuni traumatice de menisc operația nu este obligatorie pentru fiecare pacient.
Un studiu efectuat la adulți tineri, cu vârste între 18 și 45 de ani și leziuni traumatice izolate de menisc, a arătat că intervenția precoce prin meniscectomie parțială nu a oferit rezultate mai bune la doi ani decât recuperarea medicală, cu posibilitatea unei operații ulterioare dacă aceasta devenea necesară.
Există însă anumite tipuri de leziuni traumatice pentru care intervenția precoce poate fi importantă, în special atunci când un fragment de menisc este deplasat și împiedică mișcarea normală a genunchiului sau atunci când leziunea are caracteristici care permit repararea meniscului.
Prin urmare, faptul că leziunea este traumatică nu înseamnă automat că trebuie operată, după cum nici faptul că pacientul poate merge pe picior nu înseamnă că leziunea poate fi ignorată.
Operația pentru o leziune de menisc poate fi recomandată în funcție de caracteristicile leziunii și de simptomele pacientului.
Unul dintre cazurile importante este cel în care o leziune acută este deplasată și limitează mișcarea genunchiului. De exemplu, pacientul poate constata că nu mai reușește să întindă complet genunchiul. Pentru astfel de leziuni, ghidul AAOS privind leziunile acute izolate consideră că intervenția precoce poate fi benefică.
Operația mai poate fi luată în calcul atunci când:
Pentru leziunile acute la care tratamentul fără operație nu a avut rezultatul dorit, ghidul AAOS menționează că unii pacienți pot avea rezultate mai bune dacă intervenția chirurgicală este efectuată în primele șase luni de la accidentare. Recomandarea are însă un nivel limitat de dovezi și nu trebuie interpretată ca o regulă valabilă pentru orice leziune de menisc.
Nu neapărat.
Expresia „simptome mecanice” este folosită frecvent pentru senzații precum agățarea, pocnirea sau blocarea temporară a genunchiului. Mult timp s-a considerat că prezența lor este un argument important pentru artroscopie.
Cercetările arată însă că simpla senzație de „agățare” sau un blocaj ocazional, mai ales în cazul unei leziuni degenerative, nu înseamnă automat că operația este necesară. Într-un studiu, pacienții care au făcut meniscectomie parțială – intervenția prin care se îndepărtează doar porțiunea deteriorată a meniscului – nu au avut o ameliorare mai mare a acestor simptome decât pacienții din grupul de comparație.
Este diferită situația unui genunchi blocat efectiv, în care pacientul nu îl mai poate îndrepta din cauza unei leziuni sau a unui fragment deplasat. Acest tablou trebuie evaluat rapid de medicul ortoped și poate reprezenta o indicație pentru intervenție.
Cu alte cuvinte, este important să îi descrii medicului exact ce se întâmplă: dacă genunchiul doar „pocnește”, dacă simți că ceva se agață sau dacă, efectiv, nu îl mai poți întinde.
Atunci când este indicată intervenția, aceasta se efectuează frecvent prin artroscopie de genunchi, o tehnică minim invazivă prin care medicul poate examina interiorul articulației și poate trata leziunea prin incizii de mici dimensiuni.
În funcție de tipul leziunii, există două direcții principale de tratament chirurgical.
Atunci când leziunea permite, obiectivul este păstrarea meniscului și repararea acestuia.
Tendința actuală în chirurgia meniscului este conservarea unei cantități cât mai mari de țesut funcțional. Atât recomandările AAOS pentru leziunile acute, cât și consensul european ESSKA susțin conservarea meniscului atunci când acest lucru este posibil.
În anumite situații, leziunea nu poate fi reparată. Medicul poate îndepărta atunci numai porțiunea instabilă și deteriorată a meniscului, procedură numită meniscectomie parțială.
Scopul nu este îndepărtarea meniscului în totalitate, ci păstrarea unei cantități cât mai mari de țesut sănătos și funcțional, deoarece meniscul are un rol important în protejarea articulației.
Mai multe informații despre procedură și variantele de tratament chirurgical sunt disponibile în pagina Artroscopia genunchiului – chirurgia meniscală.
Dacă ai durere de genunchi, genunchiul este umflat, apare lichid la genunchi sau ai primit pe RMN diagnosticul de leziune de menisc, următorul pas este stabilirea tipului de leziune și a relevanței sale pentru simptomele tale.
În timpul unui consult ortopedic, medicul poate evalua mobilitatea și stabilitatea genunchiului, localizarea durerii și investigațiile imagistice și poate stabili dacă este potrivit tratamentul conservator sau dacă există motive pentru a lua în calcul intervenția chirurgicală.
Mai ales atunci când genunchiul se blochează și nu mai poate fi întins complet după un traumatism, evaluarea nu ar trebui amânată.
Pentru evaluarea unei leziuni de menisc și stabilirea unei conduite adaptate cazului tău, poți programa un consult ortopedic în Timișoara.
Da. Multe leziuni de menisc pot fi tratate inițial conservator, în special dacă genunchiul nu este blocat și nu există o leziune care necesită reparare urgentă. În cazul leziunilor degenerative, recuperarea bazată pe exerciții este în general prima opțiune și are rezultate bune pentru numeroși pacienți.
Nu. RMN-ul este doar una dintre informațiile folosite pentru stabilirea tratamentului. Tipul leziunii, simptomele, examenul clinic, mobilitatea genunchiului și răspunsul la tratamentul conservator sunt la fel de importante.
Intervenția poate fi indicată, de exemplu, în cazul unor leziuni acute deplasate care limitează mișcarea genunchiului, al unor leziuni care pot fi reparate și ar beneficia de tratament precoce sau atunci când simptomele persistă în ciuda tratamentului conservator.
Un blocaj real înseamnă că genunchiul nu mai poate fi îndoit sau, mai frecvent, întins complet. După o leziune traumatică, acest lucru poate apărea dacă un fragment de menisc s-a deplasat și trebuie evaluat de medicul ortoped.
Atunci când leziunea poate fi reparată, tendința actuală este păstrarea meniscului. Dacă repararea nu este posibilă și este necesară meniscectomia, recomandarea este să fie păstrată o cantitate cât mai mare de țesut meniscal funcțional.
Artroscopia este o opțiune de tratament pentru anumite leziuni, nu o consecință automată a diagnosticului de leziune de menisc. Indicația se stabilește individual, după evaluarea clinică și imagistică.
Programează un consult
📍 Medici’s Academica – Calea Circumvalațiunii 8-10, et.1, 300012 Timișoara
📞 035 6911
📍 Medical Town – Piața Consiliul Europei 2, Cladirea UBC 0, 300627 Timișoara
