Ce este coxartroza?

Coxartroza reprezintă degenerarea progresivă a cartilajului articulației șoldului. În timp, cartilajul se subțiază, suprafețele articulare devin neregulate, iar mișcarea devine dureroasă și limitată.

Boala evoluează progresiv și poate afecta semnificativ mobilitatea, autonomia și calitatea vieții.

Raționamentul tratamentului chirurgical

Tratamentul chirurgical este luat în considerare atunci când coxartroza determină:

• durere persistentă care afectează activitățile zilnice
• limitarea semnificativă a mobilității
• scăderea calității vieții
• lipsa răspunsului la tratamentul conservator

Indicația nu se bazează exclusiv pe aspectul radiologic, ci pe corelarea dintre simptome, examenul clinic și investigațiile imagistice.

Obiectivele intervenției sunt:

• reducerea durerii
• îmbunătățirea calității vieții
• îmbunătățirea mobilității șoldului
• creșterea independenței funcționale
• reluarea activităților zilnice

Rezultatele depind de statusul preoperator, de conformitatea la recuperare și de particularitățile fiecărui caz.

Riscuri și posibile complicații

Protezarea totală a șoldului este o intervenție frecvent realizată și sigură, dar implică anumite riscuri, precum:

• infecție
• sângerare sau hematom
• tromboză venoasă (rar)
• luxația protezei
• diferențe de lungime ale membrelor
• rigiditate sau persistența durerii
• instabilitate sau uzura componentelor în timp

Aceste riscuri sunt discutate individual înainte de intervenție.

Pregătirea preoperatorie, ziua intervenției și spitalizarea

Înainte de intervenție, pacientul va efectua un set de analize de sânge uzuale, investigații imagistice și o evaluare preanestezică. În cadrul consultațiilor preoperatorii se vor discuta medicația curentă (în special tratamentele anticoagulante), eventualele alergii și afecțiunile asociate. Este important ca pacientul să respecte indicațiile legate de alimentație și medicație înainte de intervenție.

Intervenția se efectuează sub anestezie rahidiană sau generală și are o durată de circa 60–120 de minute, în funcție de complexitatea cazului.

După intervenție, pacientul este monitorizat și mobilizat progresiv, conform recomandărilor medicale. Spitalizarea durează, de regulă, câteva zile, în funcție de evoluția postoperatorie și de starea generală a pacientului.

Perioada postoperatorie, restricții și recuperare

După intervenție, este normal să apară durere locală, edem (umflare) în zona șoldului și o limitare temporară a mobilității. Aceste manifestări sunt, de regulă, tranzitorii și sunt gestionate prin medicație antalgică, măsuri locale și reluarea progresivă a mobilizării.

Recuperarea funcțională reprezintă o componentă esențială a rezultatului final. Aceasta începe în ziua intervenției chirurgicale și este adaptată individual, urmărind recăștigarea mobilității și a forței musculare. Pot exista restricții temporare privind anumite activități, stabilite individual.

Primul control postoperator are loc, de obicei, la 2–3 săptămâni după intervenție. Planul de recuperare funcțională este adaptat fiecărui pacient și discutat în cadrul controalelor, în funcție de evoluția clinică și tipul intervenției efectuate. Pentru informații detaliate privind recuperarea, este disponibil separat Ghidul de recuperare după artroplastia șoldului.

Alternative la tratamentul chirurgical

În stadiile inițiale sau moderate ale coxartrozei, tratamentul conservator poate include:

• modificarea activității
• kinetoterapie
• medicație antalgică și antiinflamatoare
• infiltrații intraarticulare, în cazuri selectate

Protezarea totală a șoldului este recomandată atunci când aceste opțiuni nu mai asigură un control adecvat al simptomelor.

Acest document are rol informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Indicația chirurgicală și planul de tratament sunt stabilite individual, în funcție de particularitățile fiecărui caz.