Jucător de fotbal se accidentează, ținându-și genunchiul pe teren.

Genunchiul „cedează” după o accidentare: poate fi o ruptură a ligamentului încrucișat anterior?

Medic stomatolog zâmbind, purtând halat alb și ochelari.

dr. Mioc Mihail-Lazăr

O accidentare la genunchi poate părea, după câteva zile sau săptămâni, că a trecut. Durerea se reduce, umflătura dispare treptat și mersul devine din nou posibil. Uneori rămâne însă o senzație greu de ignorat: genunchiul pare instabil, „fuge” sau cedează la anumite mișcări. 

Instabilitatea genunchiului după o accidentare poate apărea în cazul unei rupturi a ligamentului încrucișat anterior (LIA), în special dacă traumatismul s-a produs în timpul unei pivotări, al unei schimbări bruște de direcție sau al unei aterizări. Senzația că genunchiul cedează nu este însă suficientă pentru stabilirea unui diagnostic. Cauza instabilității trebuie identificată printr-o evaluare medicală, mai ales atunci când episoadele se repetă. 

Ce este ligamentul încrucișat anterior și ce rol are? 

Ligamentul încrucișat anterior, cunoscut și prin abrevierea LIA, este unul dintre principalele ligamente ale genunchiului. Se află în interiorul articulației, între femur și tibie, și are un rol important în menținerea stabilității genunchiului. 

LIA contribuie la controlul mișcărilor tibiei față de femur și este solicitat în special în timpul mișcărilor care presupun schimbări rapide de direcție, pivotări, opriri bruște sau sărituri. 

Atunci când apare o leziune a ligamentului încrucișat anterior, genunchiul poate pierde din stabilitate. Acest lucru poate fi resimțit mai ales în timpul mișcărilor care solicită articulația sau presupun schimbări de direcție. 

Cum se produce ruptura ligamentului încrucișat anterior? 

Ruptura ligamentului încrucișat anterior apare frecvent în timpul activităților sportive, dar nu este limitată la acestea. Leziunea se poate produce atunci când genunchiul este supus unei mișcări bruște sau unei forțe pe care ligamentul nu o poate susține. 

O schimbare rapidă de direcție cu piciorul fixat pe sol, o pivotare, oprirea bruscă din alergare sau o aterizare incorectă după o săritură sunt câteva dintre mecanismele prin care LIA se poate leza. Ruptura poate apărea și în urma unui traumatism direct asupra genunchiului. 

Din acest motiv, astfel de accidentări sunt întâlnite mai frecvent în sporturi precum fotbalul, baschetul sau schiul, unde schimbările de direcție și mișcările rapide fac parte din activitatea obișnuită. 

Care sunt simptomele unei rupturi LIA? 

Simptomele unei rupturi a ligamentului încrucișat anterior diferă în funcție de severitatea leziunii și de structurile afectate în timpul accidentării. 

Unele persoane aud sau simt o pocnitură în momentul traumatismului. Genunchiul se poate umfla, poate deveni dureros, iar mobilitatea poate fi redusă. În perioada imediat următoare accidentării pot apărea și dificultăți la sprijinul pe piciorul afectat. 

Poate apărea și senzația de instabilitate, mai ales la mers, întoarcere sau schimbarea direcției. Pacientul poate simți că genunchiul „fuge” sau cedează și că nu mai poate avea aceeași încredere în piciorul afectat. 

Prezența acestor simptome nu confirmă singură o ruptură LIA, însă poate ridica suspiciunea unei leziuni, mai ales atunci când manifestările apar în urma unui traumatism. 

Durerea a trecut, dar genunchiul încă „cedează”. De ce? 

Durerea și inflamația sunt adesea mai intense în perioada imediat următoare accidentării. Pe măsură ce acestea se reduc, pacientul poate începe să meargă din nou și poate avea impresia că problema s-a rezolvat. 

Dispariția durerii nu înseamnă însă că genunchiul și-a recăpătat automat stabilitatea. 

În cazul unei leziuni LIA, instabilitatea poate deveni mai evidentă abia atunci când articulația este solicitată. Genunchiul poate funcționa relativ bine la mersul obișnuit, dar poate „ceda” la o schimbare de direcție, la pivotare sau în momentul revenirii la activitatea sportivă. 

Episoadele repetate de instabilitate după o accidentare sunt un semn că genunchiul trebuie evaluat, chiar dacă durerea inițială s-a redus. 

Un genunchi care cedează înseamnă întotdeauna ruptură LIA? 

Nu. Senzația de instabilitate apărută după un traumatism poate ridica suspiciunea unei rupturi a ligamentului încrucișat anterior, dar există și alte leziuni care pot afecta funcționarea normală a genunchiului. 

În timpul aceleiași accidentări pot fi afectate meniscurile, cartilajul sau alte ligamente. Leziunile de menisc pot apărea separat sau împreună cu ruptura LIA, motiv pentru care evaluarea trebuie să urmărească toate structurile care ar fi putut fi afectate. 

Senzația de instabilitate poate avea și alte cauze. De exemplu, atunci când pacientul descrie o deplasare sau o senzație de „fugă” a rotulei, poate fi luată în calcul și existența unei instabilități rotuliene. 

De aceea, faptul că genunchiul cedează nu poate stabili singur diagnosticul. Examenul clinic și, atunci când sunt indicate, investigațiile imagistice ajută la identificarea structurii afectate și a cauzei instabilității. 

Cum se stabilește diagnosticul unei rupturi LIA? 

Evaluarea începe cu modul în care s-a produs accidentarea și cu simptomele apărute ulterior. Medicul va urmări, printre altele, dacă genunchiul s-a umflat după traumatism, dacă pacientul a simțit o pocnitură și în ce situații apare senzația de instabilitate. 

În timpul examenului clinic sunt evaluate mobilitatea și stabilitatea genunchiului. În funcție de situație, pot fi recomandate și investigații imagistice. 

RMN-ul poate ajuta la confirmarea unei leziuni a ligamentului încrucișat anterior și la identificarea unor eventuale leziuni asociate ale meniscurilor, cartilajului sau altor ligamente. Radiografia poate fi utilizată atunci când trebuie evaluate posibile leziuni osoase. 

Diagnosticul se stabilește prin corelarea modului în care s-a produs accidentarea, a simptomelor, a examenului clinic și, atunci când este cazul, a investigațiilor imagistice. 

Ruptura ligamentului încrucișat anterior se poate trata fără operație? 

O ruptură LIA nu înseamnă automat că este necesară o intervenție chirurgicală. Tratamentul se stabilește în funcție de particularitățile fiecărui caz. 

Contează cât de stabil este genunchiul, nivelul de activitate al pacientului, activitatea profesională sau sportivă, prezența altor leziuni și obiectivele pe termen lung. 

În anumite cazuri poate fi recomandat tratamentul conservator, care include un program de recuperare pentru îmbunătățirea mobilității, forței musculare și controlului genunchiului. Pentru unii pacienți, această abordare poate permite revenirea la activitățile obișnuite fără reconstrucția ligamentului. 

Dacă instabilitatea persistă în ciuda recuperării, pacientul are un nivel ridicat de activitate sau dorește să revină la sporturi care implică pivotări și schimbări rapide de direcție, opțiunea chirurgicală poate intra în discuție. Prezența altor leziuni ale genunchiului poate influența, de asemenea, alegerea tratamentului. 

Alegerea dintre tratamentul conservator și cel chirurgical se face după evaluarea ortopedică și discutarea opțiunilor potrivite pentru pacient. 

Când poate fi recomandată reconstrucția ligamentului încrucișat anterior? 

În anumite cazuri, atunci când ruptura LIA produce o instabilitate care afectează activitățile pacientului, poate fi luată în considerare reconstrucția ligamentului încrucișat anterior. 

Intervenția poate fi recomandată, în funcție de caz, pacienților care continuă să aibă episoade în care genunchiul cedează, celor care desfășoară activități fizice solicitante sau celor care își doresc să revină la sporturi care presupun pivotări, schimbări rapide de direcție și sărituri. 

Reconstrucția LIA urmărește restabilirea stabilității genunchiului prin înlocuirea ligamentului lezat cu o grefă. Indicația intervenției se stabilește individual, după evaluarea leziunii, a gradului de instabilitate și a nevoilor pacientului. 

Ce urmează după reconstrucția ligamentului încrucișat anterior? 

Reconstrucția LIA este urmată de o perioadă de recuperare, necesară pentru redobândirea mobilității, forței musculare și controlului genunchiului. 

Recuperarea după ligamentoplastia LIA se desfășoară progresiv, iar revenirea la activitățile obișnuite și ulterior la sport depinde de evoluția fiecărui pacient. 

Întrebări frecvente despre ruptura ligamentului încrucișat anterior 

Poți merge dacă ai ligamentul încrucișat anterior rupt? 

În unele cazuri, da. După reducerea durerii și a inflamației, mersul poate deveni din nou posibil. Instabilitatea poate apărea mai ales la mișcări care solicită suplimentar genunchiul, cum sunt pivotările sau schimbările rapide de direcție. Faptul că poți merge după accidentare nu exclude o leziune LIA. 

Ruptura LIA se poate trata fără operație? 

Da, în anumite cazuri. Tratamentul depinde de stabilitatea genunchiului, nivelul de activitate, eventualele leziuni asociate și obiectivele pacientului. Pentru unii pacienți poate fi suficient tratamentul conservator și recuperarea, în timp ce pentru alții poate fi recomandată reconstrucția LIA. 

Durerea poate să dispară chiar dacă ligamentul este rupt? 

Durerea și inflamația apărute imediat după traumatism se pot reduce în timp. Instabilitatea poate însă să persiste și să devină evidentă la anumite mișcări. De aceea, dispariția durerii nu este suficientă pentru a exclude o leziune a ligamentului încrucișat anterior. 

Este necesar un RMN pentru diagnosticul rupturii LIA? 

Evaluarea pornește de la istoricul accidentării și examenul clinic. RMN-ul poate fi recomandat pentru confirmarea leziunii și pentru identificarea eventualelor leziuni asociate la nivelul meniscurilor, cartilajului sau altor ligamente. 

O ruptură LIA înseamnă automat că trebuie să renunți la sport? 

Nu. Revenirea la sport depinde de tipul leziunii, tratamentul ales, stabilitatea genunchiului, sportul practicat și evoluția recuperării. Pentru pacienții care își doresc revenirea la activități cu pivotări sau schimbări rapide de direcție, acest obiectiv va fi luat în calcul atunci când se stabilește planul de tratament. 

Când este recomandat consultul ortopedic? 

Dacă genunchiul continuă să cedeze după o accidentare, este indicată evaluarea ortopedică, inclusiv atunci când durerea inițială s-a redus. 

Consultul este cu atât mai important dacă episoadele de instabilitate se repetă, genunchiul se umflă din nou, mobilitatea rămâne redusă sau revenirea la activitățile obișnuite ori sportive este dificilă. 

În urma evaluării poate fi stabilit dacă simptomele sunt provocate de o ruptură a ligamentului încrucișat anterior, de o altă leziune a genunchiului sau de mai multe leziuni asociate. Pe baza diagnosticului, medicul poate stabili opțiunile de tratament potrivite pentru fiecare caz. 

Dacă ai suferit o accidentare la genunchi și senzația de instabilitate persistă, poți programa un consult ortopedic în Timișoara pentru evaluarea genunchiului și stabilirea pașilor următori. 

Programează un consult


📍Medici’s Academica – Calea Circumvalațiunii 8-10, et.1, 300012 Timișoara

📞 035 6911

📍Medical Town – Piața Consiliul Europei 2, Cladirea UBC 0, 300627 Timișoara

📞 +40 727 153 003

📧 contact@drmioc.ro

📞 +40 722 426 262

Material redactat de Dr. Mioc Mihail-Lazăr, medic ortoped-traumatolog, cu experiență în chirurgia genunchiului și a șoldului.